Mergeam pe o stradă principală, apăsată de traficul orei de mijloc. De fiecare stâlp de telegraf atârna câte un cadavru în descompunere, îmbrăcat în straie rupte și murdare din care corbi cu ciocul sângeriu ciuguleau bucăți lungi de carne. Sub fiecare hoit zăceau bălți uscate de sânge și hălci de carne stricate. Oamenii evitau tacticoși mizeriile, obișnuiți cu duhoarea neagră a cadavrelor. La geamurile blocurilor, atârnau diverse mortăciuni: trupuri de oameni bătrâni, pisici ciugulite de ciori, câini atârnați de coadă, păsări de colivie înșirate moarte pe bucăți de tablă.
Cerul era sângeriu, cu nori grei de culoarea plumbului ce se mișcau greoi de colo colo. Soarele ardea torid deși lumina sa era departe de a fi strălucitoare. Am zărit o trăsură așteptând mușterii. Calul era bătrân, cu picioarele tremurânde și pielea rănită de bube pline cu puroi. Birjarul m-a invitat să sui în spate. Avea fața tăiată și un ochi lipsă, acoperit cu un glob alb de marmură. Am pornit de pe loc după ce biciul a plesnit spatele animalului, aruncând în aer stropi decolorați de sânge amestecat cu puroi galben. Roțile trăsurii se poticneau în bucăți de oase, cranii, gunoaie menajere și alte nimicuri de îngreunau transportului. Doi copii se jucau trăgând de barbă după ei cadavrul unui preot abia mort iar din curtea bisericii, fugind spre a-l recupera, familia și câțiva enoriași în cârje și răniți urlau după ei să se oprească.
Am continuat drumul spre a ajunge acasă. Pe strada mea, doi vecini mâncau din pântecul cald al unui câine ucis de tencuiala unei case în prăbușire. I-am spus birjarului să mă lase în fața porții unde unchiul meu, pesemne beat din nou, plângea de amărăciune și își cresta cu briciagul ruginit numele în lemnul gardului. Am tras draperiile și am adormit.
E simplu. Puteți vedea asta plimbându-va prin orașul vostru și urmărind cu atenție urâtul publicităților amplasate printre clădiri dărăpănate, mașini scumpe printre oamenii străzii, bătrâni obosiți prin fața magazinelor de ceasuri scumpe.
) Cu toate astea, și cel mai încăpățânat aventurier molipsit de maladia drumului, are de lăsat câteva învățături posteriorității. După toată viața lui dusă pe muchie de cuțit, căutând să prindă ori primele ori ultimele metrouri, trebuie să treagă un soi de linie chiar dacă 2009 i-a dat cele mai frumoase escapade și momente de până acum. Așadar, învățăturile unui plimbă-vară după un an mistic:
